DREPTURILE CETĂŢENILOR EUROPENI
Cetăţenia Uniunii Europene presupune deţinerea naţionalităţii unuia dintre Statele Membre. Cu alte cuvinte, oricine are naţionalitatea unui Stat Membru este considerat cetăţean al Uniunii Europene.
Carta drepturilor fundamentale, care nu are deocamdată o valoarea obligatorie pentru statele membre, menţionează principiul potrivit căruia exercitarea drepturilor europene impune responsabilităţi si obligaţii cetăţenilor săi.
Drepturile cetăţenilor europeni sunt rezumate în câteva articole din Tratatul de institutire a Comunităţii Europene. Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, în mod oficial, în decembrie 2000, când a fost proclamată Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Cetăţenia Uniunii Europene oferă drepturi cetăţenilor statelor membre şi consolidează protecţia intereselor acestora:
1. Libertatea de circulaţie.
Fiecare cetăţean al Uniunii Europene are dreptul de a circula liber pe teritoriul Uniunii Europene. In plus acesta are şi dreptul de a se stabili liber pe teritoriul statelor membre, de a munci şi de a studia.
Libertatea de circulaţie este cel mai cunosc drept în randul cetăţenilor comunitari. Peste 80% dintre europeni îl cunosc şi multi dintre ei îl exercită, potrivit ultimului eurobarometru.
2. Drepturi politice : de a vota şi de a fi ales .
Orice cetăţean al Uniunii Europene rezident într-un stat membru fără a fi cetăţean al acelui stat are dreptul de a vota şi de a fi ales la alegerile municipale, dar şi la alegerile pentru parlamentul naţional. De asemenea el are dreptul de a vota şi de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru în care rezidă, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii acelui stat membru. Exerciţiul drepturilor politice este însoţit de anumite limite. Cetăţenii comunitari rezidenţi într-un stat membru fără a fi resortisanţi al acelui stat nu pot fi aleşi ca primari sau vice primari şi nu pot fi funcţionari publici dacă prin funcţia lor periclitează suveranitatea statului.
3. Garanţii juridice.
Orice cetăţean al Uniunii Europene aflat pe teritoriul unei ţări terţe în care statul său nu are reprezentanţi, beneficiază de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru în aceleaşi condiţii cu naţionalii acelui stat.
4. Dreptul de a depune plângeri în faţa Parlamentului European, a Comisiei Europene, a Consiliului Europeanşi dreptul de a apela la Ombudsmanul European.
Statutul de „cetăţean european” include, în plus, următoarele drepturi:
Dreptul de a se adresa instituţiilor europene într-o limbă oficială şi de a primi un răspuns redactat în aceeaşi limbă;
Dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei Europene, în anumite condiţii;
Dreptul de nediscriminare, pe bază de naţionalitate, sex, religie, dizabilitate, vârsta sau orientare sexuală, între cetăţenii Uniunii Europene;
Dreptul de acces egal la funcţia publică comunitară.
Drepturile pot fi grupate pe trei axe:
ü Drepturi civile: drepturile omului şi drepturile procedurii juridice, precum şi cele garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma, pe 4 noiembrie 1950, sub egida Consiliului Europei;
ü Drepturi politice care sunt specifice cetăţeniei europene stabilită prin tratate;
ü Drepturi economice şi sociale, enunţate de Carta Drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată în 1989 de către statele membre ale Comunităţii Europene, cu excepţia Marii Britanii, care a semnat acest document în 1998